“Paradis suspendat” de Simona Cratel

Pe vremea când eram întregi
trăiam în acest paradis suspendat
despre care lumea spunea că nu există.
Pe vremea când eram întregi
făceam lucruri întregi
le năşteam aşa cum se cuvine
să fie născute
apoi le ucideam încet
strângându-le în pumni,
în timp ce râdeam sălbatic.

Pe vremea când eram întregi
nu ne interesau lucrurile incomplete
ciuntite de esenţa lor
ne plăceau lucrurile rotunde, lucioase
şi ne hrăneam cu nori.
Aveam cerul pe pământ,
iar lumea ne acuza pentru asta.

Pe vremea când eram încă întregi
ne puteam înlănţui mâinile
apropia capetele
împreuna gândurile.
Dar am pierdut paradisul, da, am pierdut
acel paradis suspendat
când lumea a încetat să afirme
că el nu există,
şi a încetat să ne acuze,
dar a trecut la fapte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s