Despărţirea de iarnă

Nu ştiu ce i s-a întâmplat de astă vară până acum copacului din stânga, dar nu arată bine. Ultimul copac din dreapta are sprijinită de el o scară pe care te poţi urca. Ajuns sus, ascuns de crengi înfrunzite, priveşti împrejur. În zilele bune, vezi Alpii.

Aici mă întâlneam vara cu o persoană şi stăteam la taclale. Această bancă se află de fapt în mijlocul unui câmp, pitită în pâlcul de copaci. Un loc mai intim în acest oraş, eu personal nu cunosc.

Acesta este drumul meu zilnic. În vitrina magazinului de artă şi atichităţi care se află în stânga văd ceasuri vechi, argintărie, litografii şi acuarele.

Aici şi-a rupt fi-miu mâna. E drumul spre şcoală. Sub pod trece un pârâu plin de peşti babani pe timpul verii. Cred că sînt păstrăvi. Sau mi-a zis cineva că ar fi păstrăvi, nu mai ştiu.

This entry was posted in eseu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s