renaştere

Oraşul în care-am renăscut era în ziua sa bună. Căutându-te pe străzi, prin marea de oameni care-l respirau în acea zi, m-am întrebat cum mai arăţi. Oraşul s-a schimbat. Tu trebuie să te fi schimbat. Sunt ochii tăi tot negri, mai e corpul tău cum era?

De câte ori se răsucea spre mine cineva, tresăream. Căci mă întrebam dacă n-ai putea fi tu. Când ne-am cunoscut, erai căsătorită. Ne-am văzut din întâmplare în faţă la Universitate. Erai posedată de foarte mulţi demoni, dubii şi frică, aşa că aveai nevoie permanentă de revalidare. De foarte multă revalidare. Poate că tu eşti spiritul oraşului, mă gândesc. Un duh aţâţat din adâncuri.

Când mai eram încă împreună mi-ai poruncit: „Fă-mi portretul!”. Iar eu ţi-am zis asta şi asta şi ailaltă. Iar tu ai exclamat: „Uimitor! De unde ştii?! De unde mă cunoşti?”. Iar eu am râs şi ţi-am mărturisit că n-am făcut altceva decât să mă descriu pe mine. „Sunt varianta ta masculină”, ţi-am spus. „Suntem la fel. Ne-a inventat Bucureştiul. Suntem amândoi copii lui Nichita.”

Mai am încă vie în memorie ziua în care ne-am scos lucrurile în stradă, imediat după cearta noastră: sentimente de preţ, memorii comune şi lucruri despre care credeam că nu mai avem nevoie. Lucruri de care chiar credeam că ne putem lipsi. Dragoste, bucurie, generozitate.

Dar… Gustul acelor zile, aroma lor senzaţională.

Muzica de atunci.

Prima noastră întâlnire.

Spune-mi, te-ai recăsătorit? Câţi soţi, iubiţi şi amanţi ai avut între timp? Câtă iubire ai risipit între timp? De câtă revalidare ai avut nevoie? Aşteptam, atunci de mult, autobuzul 90 la Universitate, când m-ai privit pierdută şi mi-ai spus: „Eşti pofta mea de viaţă regăsită. Cu tine mă simt vie”. Stăteam pe scări şi aşteptam să se mai golească.
Dar când ai plecat, ţi-ai luat şi demonii cu tine.

Spune-mi totuşi că încă mă cauţi. Că acum ştii cine eşti. Că te-ai reinventat. Că ai luat tot ce-i bun din trecut şi ai uitat tot răul. Căci sunt varianta ta masculină, spirit, duh, un secret ascuns sub pavaj, o non-existenţă reinventată.

(text vechi de câţiva ani, rescris)

This entry was posted in eseu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s