bine, măi, mamă, toată viaţa ai fost antisemită şi acum la bătrâneţe îmi spui râzând că tac-tu era evreu?

deoarece prietena mea cea mai bună din copilărie era evreică, probabil echivalentul la openly gay în ziua de azi, când fata asta suna la mine, maică-mea începea să urle: iar te-a sunat evreica aia împuţită? Biata fată n-avea nume, era „evreica aia“, ba n-aveam voie la ea prea des pentru că era evreică şi cine ştie ce apucături au evreii ăştia, cine ştie ce obiceiuri, cine ştie cu ce mă infectează… ba când la 18 ani m-a lăsat cu ea la mare, a fost convinsă că de când am fost cu evreica aia la mare, am luat-o razna

si m-ai ntrebat, dintre toti copii ăia, eu trebuia să mă împrietenesc tocmai cu singura evreică? vrei s se creada si despre noi ca suntem evreice?

te-ai dat nemţoaică oricui te întreba sau nu te întreba, te-ai mândrit mereu că eşti nemţoaică, te-ai mândrit cu bunică-ta nemţoaică, deşi nu te-ai obosit să înveţi germana de la ea, ai povestit de câte ori ai avut ocazia cu lux de amănunte ce făceai cu bunică-ta, cum era ea, ce spunea, ce mânca, ce gândea, ce iubiţi avea, ai menţionat că era antisemită, în formularea ta fiind „avea ce avea cu evreii“, dar de ce nu mi-ai spus că avea un copil cu evreii pentru că era evreică?

când eu am presupus că bunică-miu era evreu, din cauza surorii tale care asta mi-a zis de nenumărate ori, tu ai negat categoric, când am scris un text despre familia noastră, nici tu nici maică-ta nu aţi sărit să mă corectaţi. Aţi sărit doar să negaţi cu toată vehemenţa că bunică-miu ar fi fost evreu. Nu, sub nicio formă, nu erau evrei, erau nemţi.

tatăl tatlui tau a murit tânăr pe front, iar bunică-ta a tăiat legătura cu restul familiei… “evreii ăia împuţiţi”?! Când te-am întrebat la ce i-a trebuit certificatul ăla de arian în timpul războiului, pe care ai recunoscut că i l-a obţinut şeful lui neamţ cu care lucra, din prietenie şi pentru că a vrut să-l salveze, ai spus doar că aşa, din cauza numelui. Mi-ai spus că ar fi fost împuşcat în Cişmigiu dacă nu ar fi avut acest certificat.

a trebuit să te întreb pentru a nu ştiu câta oară dar de ce nu mi-ai spus, ca să te aud cum, râzând ca o fetişcană suprinsă asupra faptului, îmi spui că erau probabil rusi. Ruşi de altă origine. „Ce origine?“, eu obosită. Iar tu „eh, evrei ruşi“, ca să încep eu să urlu, iar tu să râzi ca proasta. Bine măcar că mama tatălui meu nu te-a deranjat că era tătăroaică si ai numit-o mereu tătăroaica aia, desi la aspect arată mai degrabă din Mongolia cu ochii ăia oblici si pometii ăia si aspectul sălbatic, prea asiatic, iar cind te-am intrebat dacă ştii de la ea că e tătăroaică, mi-ai zis că nu, că oamenii nu vorbesc despre originile lor… cine ar face aşa ceva? cine e nebun destul?

ai un sertar cu secrete de familie, nu? Câte mai sînt acolo în afară de fratele pe care îl am pe undeva în România făcut de taică-miu cu o iubită şi pe care îl cheamă Tiberiu? De când te ştiu, mă faci să urlu.

Dar vreau să te întreb: se mai fac execuţii în Cişmigiu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s