Canibalismul începe c-un sărut

Stăteau în spaţiul dintre uşi. Vorbeau tare, mai ales ea. Femeia se comporta absurd şi nepotrivit. Nu era urâtă. Părul era cel mai frumos lucru la ea. Un blond greu de descris în cuvinte, cumva trezindu-ţi o foame, o senzaţie de plăcere. Mătasea aceea fină în care să-ţi înmoi faţa. Paltonul îi era desfăcut. Avea o rochie roşie, de un roşu aprins, de stofă groasă. Peste păr, în jurul gâtului, cu o neglijenţă studiată, un şal fin, pastelat şi lucios. Capetele îi atârnau peste piept, ajungându-i până la brâu. Poate era o strategie să ascundă că avea sâni mici. Continuare…

This entry was posted in proză.