Fluturi negri și sirene înecate/ Schwarze Schmetterlinge und ertrunkene Sirenen

Fluturi negri și sirene înecate

 

Habar nu ai. Pentru că eu nu îți spun și te las să nu mă vezi, să fiu lângă tine și să nu mă știi, căci asta mă ajută să pot pretinde că nimic nu este. Așa că n-ai știut de unde am venit, nu ai știut, așa că nu ai știut, în momentul în care ți-am întins mâna și ți-am spus că a sărit uleiul încins, iar tu mi-ai luat mâna și ți-ai sărutat vârful degetului arătător, apoi ai depus sărutul pe bășica uriașă, așa că n-ai știut că de furie am băgat mâna într-o tigaie încinsă. M-ai dojenit, așa ceva trebuie să doară. Iar eu ți-am spus că nu se compară cu ce ai tu pe corp. M-ai privit în ochi și ai tot spus iritat pentru că neg: Ai ceva azi, e ceva cu tine. Iar eu am bălmăjit că sunt obosită. Că n-am dormit bine, așa neștiind de unde vin, m-ai văzut privindu-te șocată. Căci eu veneam de unde veneam, iar noi am pășit împreună într-o cameră plină de fluturi dintr-o grădină botanică, iar primul lucru care s-a întâmplat, un fluture uriaș negru a venit și s-a așezat pe umărul tău stâng. Nici nu m-am gândit să scot aparatul foto și să-ți fac o poză. Te-am privit efectiv în plin șoc. Așa ceva nu se poate! Am văzut o mulțime de lucruri, dar nu așa ceva. Am văzut lucruri, dar niciodată nu te-am văzut pe tine cu un fluture pe umăr. Pentru că din marea de tristețe am ieșit la suprafață să te respir, am stat în plin șoc, privindu-te înmărmurită. Căci eu am fost la expoziția de fluturi vii din București cu ani în urmă, am fost și la cea din Praga, iar acum abia intrasem, iar pe umărul tău s-a așezat un uriaș fluture negru. Te văd în fotografia de la mine din cap: tu nu te miști, cu coada ochiului îl percepi, stai așa, iar eu te privesc cu transformări uriașe în mine. Mă holbez la tine incredulă. O femeie înecată din adâncul meu abisal, oceanic, întunecat ca fierea, dens, mâlos, tulbure, a ieșit la suprafață și a reînceput să respire, tușindu-și plămânii, gata să-i scuipe, dar în viață. Erai atât de frumos cu fluturele acela uriaș pe umăr, erai atât de frumos. Iar când s-a ridicat și a zburat mai departe, am știut că aceasta va fi imaginea care mă va adormi în fiecare seară cu un zâmbet indescriptibil pe față, că voi dormi, și voi visa, și voi trăi. Am știut totul despre fluturi și sirene și imagini care nu se mai șterg. Am crezut din nou în tine.

 

Schwarze Schmetterlinge und ertrunkene Sirenen

 

Du hast keine Ahnung. Ich sage es dir nicht und ich lasse nicht zu dass du mich siehst, ich stehe neben dir aber du weißt nicht wer ich bin, denn das hilft mir zu behaupten, dass ausblenden zu können was Wirklichkeit ist. So kam es dazu dass du nicht wusstest woher ich herkam, du wusstest es nicht, so konntest du es nicht wissen, in dem Moment wo ich dir meine Hand hingestreckt und dir gesagt habe dass das heiße Öl aus der Pfanne gespritzt hat, und du nahmst meine Hand und du hast die Spitze deines Zeigefingers geküsst und du hast mit ihm die Brandblase berührt, so konntest du nicht wissen dass ich Meine Hand, aus Wut in heißes Öl gelegt habe. Du hast mich geschimpft, so was müsse sehr wehtun. Ich erwiderte, dass dies nicht so etwas sei, das man mit dem was du an Verletzungen an deinem Körper hast, vergleichen könne. Du hast mir in die Augen gesehen, voller Wut darüber dass ich alles bestreite: Mit dir stimmt heute was nicht. Und ich sagte nur dass ich müde sei. Dass ich nicht gut geschlafen habe, nicht wissend wo ich herkommen mag, du sahst wie ich dich schockiert ansah. Ich komme von dort wo ich halt herkomme, und wir traten in ein Zimmer voller Schmetterlinge ein, kurz darauf kam es dazu dass ein großer schwarzer Schmetterling sich auf deine linke Schulter setzte. Ich habe keine Sekunde darüber nachgedacht meinen Fotoapparat herauszunehmen und von dir ein Foto zu machen. Ich habe dich schockiert angesehen. So etwas kann nicht sein! Ich sah viele Dinge, jedoch ist das was ich in diesem Moment gesehen habe einmalig gewesen. Ich sah viele Dinge, jedoch habe ich dich nie mit einem Schmetterling auf der Schulter gesehen. Weil ich das Meer aus Traurigkeit überwunden habe um dich zu atmen, war ich wie eingefroren als ich dich gesehen habe. Ich bin auf bei einer Ausstellung von lebenden Schmetterlinge in Bukarest und Prag gewesen, und schon jetzt kurz nachdem wir eintraten hat sich ein riesiger, schwarzer Schmetterling auf deine Schulter gesetzt.

Ich sehe dich wie in einer Fotographie: du bewegst dich nicht, du siehst ihn aus dem Augenwinkel an, und ich sehe dich mit veränderten Emotionen an. Und ich starre dich an. Eine ertrunkene Frau, hervor kriechend aus meinem Seelischen Abgrund, aufsteigend an die Oberfläche erreichte das unmögliche, sie konnte wieder atmen. Du sahst so schön aus mit dem schwarzen Schmetterling auf deiner Schulter, du sahst wundervoll aus. Doch als er sich aufstellte um wegzufliegen, wusste ich dass dies das eine Bild, das sich in meinem Kopf eingespeichert hatte sei und an das ich mich jede Nacht erinnern werde. Ich werde schlafen. Ich werde träumen. Ich werde leben. Ich habe alles gewusst, sei es über Schmetterlinge oder Sirenen oder handle es auch von Bildern die sich nicht löschen lassen. Ich habe meinen Glauben an dich wieder entdeckt.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s