Bărbatul în roz

Catchy 

13 May 2017

Bărbatul în roz a sosit în viața mea pe neașteptate. Eu l-am chemat. Dar cu toate acestea sosirea sa m-a luat prin surprindere. Ne-am cunoscut pe internet și într-o zi am hotărât să ne întâlnim în persoană. Ne prezentasem unul altuia în fraze lungi, meșteșugite, în cuvinte cu grijă alese, premeditate, ambigue, care să ne ofere totodată posibilități dar și ieșiri de urgență. Citite retrospectiv, cuvintele noastre erau cuminți, neutre, nu promiteau nimic, nu cereau și nu dădeau. Nu dădeau. Am folosit cu intenție acest verb, a da. Nu dădeau viață, nu dădeau speranță, nu dădeau naștere, nu dădeau șanse. Eram două posibilități moarte față în față. Eram două neșanse.

Dacă eram conștienți de propriile persoane? Cu siguranță nu.

Eram produsul lumii în care trăiam. Politicoși, neutri, oameni de afaceri. Nu batem palma decât pentru ceea ce semnăm. Mai vedem dacă. Suntem aici să vedem. Dar nu știm. Poate că nu, poate că da, cine știe? Noi doi. Eram acolo și atât. Prezența noastră nu promitea nimic. Eu nu-i interpretam cuvintele dincolo de ceea ce erau, nu le ofeream duble înțelesuri, nu le ofeream conexiuni către lumea din afară și cu atât mai puțin spre univers. Erau cuvinte care desemnau lucruri concrete, palpabile, fără simbolici, fără profunzimi sau poezie. Să adaugi poezie este o greșeală, credeam eu. O greșeală să speri.

Deci am aranjat să ne întâlnim în Marienplatz.

„Voi purta o cămașă roz“, a spus el.

Continuare… 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s