“Dacă mă iubești”/ “Falls du mich liebst”

Dacă mă iubești

 

Dacă mă iubești, așa cum susții, lasă-mă să plec. Mi-am înfășurat corpul în jurul trupului tău, ți-am sărutat fruntea, ți-am așezat palmele peste ochi ca două petale. Te-am făcut grădină de flori. Ți-am construit grădină botanică. Am plantat flori în tine și le-am udat. Am fost grozavi împreună. Am fost atotputernici. Pentru zece secunde, lumea a fost a noastră. Zece secunde care-au ținut nouă luni. În nouă luni se poate naște un copil. Atâta a dospit povestea noastră. Copilul nostru este această amintire minunată. Am creat un copil frumos. Dezleagă-mă de ea. Ne-am făcut unul altuia cadouri de neînlocuit, eu ți-am făcut grădină, tu mi-ai făcut râu. Dintr-o lacrimă de-a ta, cu salivă și sânge, ți-ai umplut căușul palmelor, apoi ai făcut un mic lăcușor, ce s-a transformat în adevărat râu. Dacă mă iubești cu adevărat, redă-mi libertatea. Despică lanțul cu care mă ții lângă tine. Dacă mă iubești, încetează să spui că sunt a ta. Când iubești ceva, nu e al tău. Ce iubești, e deja pierdut. Spune-mi: Te iubesc, dar nu ești a mea. Spune-mi că mă iubești ca pe o zi frumoasă, ca pe o adiere de vânt. Ceva ce nimănui nu i-ar trece prin cap să țină lângă el și până și ideea i s-ar părea absurdă. Dacă mă iubești așa cum susții, ia-ți mâinile din jurul gâtului meu. Curând nu voi mai putea nici să țip.

 

Falls du mich liebst

Wenn du mich so liebst wie du behauptest, dann lass mich gehen. Ich habe mich um dich geschlungen, ich habe dich auf die Stirn geküsst, ich habe mit meinen Händen deine Augen bedeckt. Ich habe dich zum Erblühen gebracht. Ich habe dir einen botanischen Garten, mit viel Mühe errichtet. Ich habe tief in deinem Inneren Samen gepflanzt und mich so lange darum gekümmert bis daraus vollständige Blumen gewachsen sind. Wir waren wie für einander geschaffen. Zusammen waren wir den Göttern ebenbürtig. Für jene zehn Sekunden waren wir alleine auf der Welt. Eine Zeitspanne von zehn Sekunden die vom Anfang bis zum Ende hin neun Monate gedauert hat. Ebenso wie ein Kind neun Monaten braucht um vollständig geboren zu sein. So wuchs unsere Geschichte. Unser Kind als einzige wundersame Erinnerung an diese Zeit. Wir haben ein schönes Kind geschaffen. Binde mich davon los! Ich habe dir den Garten geschenkt, den du mit einem Fluss ergänzt hast. Gewachsen aus einer einzigen Träne. Ein Fluss genährt von Speichel und Blut. Wenn du mich wirklich liebst, wünscht du mir die Freiheit. Vernichte die Kette die mich zwingt neben dir zu verweilen! Falls du mich liebst, hör auf zu behaupten dass ich dir gehöre. Wenn du etwas liebst, ist es nicht allein deins. Was du liebst, ist bereits verloren. Sag mir dass du mich liebst aber ich nicht dir gehöre! Sag dass du mich so liebst, wie du einen schönen Tag mit warmen Wind lieben würdest. So wie einen Begriff den keiner besitzen kann. Wenn du mich wirklich so liebst wie du behauptest dies zu tun, hör auf meine Luft zu atmen. Bald bin ich nicht mal mehr in der Lage zu schreien.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s