“Afară plouă, Alessandro”

Publicat în eCreator.ro

Când m-a sunat cu un an în urmă pentru prima oară și i-am auzit vocea în telefon, voce pe atunci complet străină, m-a anunțat laconic că soțul meu a fugit cu prietena lui.
„Știu“, am spus.
În fine, nu știam nimic despre el, cine este, sau cum se numește, ori cine anume era femeia, știam doar că soțul meu nu se mai întoarce acasă. Eram nefardată, nespălată şi nu apucasem nici măcar să mă pieptăn, deşi era ora unsprezece.
„Ați dori să ne întâlnim să vorbim despre asta?“
„Nu“, am spus.
„Nu vă pasă?“
„Nici cât negrul sub unghie.“
„Nu știu ce să cred despre dumneavoastră.“
„Nu trebuie să credeți nimic.“
„Nu vă iubiți soțul?“
„Nu.“
„Eu îmi iubesc prietena, înțelegeți? Aș vrea să discutăm despre ce s-a întâmplat.“
„Nu mă implicați în așa ceva. Lăsați-mă în pace.“
„Aveți o reacție ciudată. Nu înțeleg ce este între soțul dumneavoastră și dumneavoastră, dar nu pot să ascund că mă simt foarte iritat. Credeam că o să mă ajutați să îmi recapăt femeia.“
„Ați greșit. Ați gândit greșit. Ați calculat greșit. Nu știu ce să vă spun.“
„De ce nu vă iubiți soțul?“
„Nu e treaba dumneavoastră.“
Apoi am închis.
Am trântit de colo colo farfuriile prin bucătărie, încercând să fac ordine. Podeaua din bucătărie era plină de pete de mâncare. Tigăile erau așezate una peste alta într-un turn instabil. Peste tot resturi de ingrediente de la sesiuni de gătit mai apropiate sau mai îndepărtate în timp. Chiuveta era murdară și înfundată cu un amestec slinos de lucruri imposibil de identificat.
Apoi telefonul a sunat din nou.
Respira la capătul telefonului.
„Ce vârstă aveți?“
„Patruzeci și unu’.“
„Sunteți atrăgătoare?“
„Nu știu… Nu. Poate… Nu știu ce întrebare e asta.“
„Vreau să fac sex cu dumneavoastră.“
Am trântit receptorul în furcă.
A sunat din nou. Cu un efort uriaș, am străbătut holul. Am așteptat cu receptorul la ureche, respirația îi era la fel de egală. Bărbatul a rostit calm:
„Numele meu este Alessandro. Știu că numele dumneavoastră este Silvia.“
Am tăcut, așteptând. Știa însă că sunt acolo, la capătul firului.
„De ce vă urâți soțul?“
Am făcut o pauză mai întâi.
„Nu îmi urăsc soțul. Asta este o presupunere pe care ați făcut-o de unul singur.“
„V-a dezamăgit că a fugit cu prietena mea? “
„Nu.“
„De ce nu v-ați despărțit de el dacă îl urâți?“
„Pentru că nu îl urăsc.“
„Nu trăim în evul mediu.“
„Nu.“
„Câte kilograme aveți?“
„Ceee?!“
„Am întrebat câte kilograme aveți. Ce înălțime?“
„Nu știu ce legătură are asta cu conversația noastră.“
„Haideți să ne vedem. Mă simt foarte atras de dumneavoastră.“
„Nu, mulțumesc.“
„De ce nu? Daţi-mi un motiv.“
„Vreţi să futeţi cu violenţă femeia celui care v-a luat iubita.“
„Da. Vedeţi ceva greşit în asta?“
„Sună a viol.“
„Oh, doamnă, o voi face încet, delicat şi pasional, şi atât de bine, încât vă veţi întreba de ce iubita mea a plecat cu soţul dumneavoastră. Vreau să vă dovedesc că nu de asta.“

Continuare… 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s