Afară plouă, Alessandro

Catchy

2 September 2017

(fragment)

Când l-am așteptat pe Alessandro în aeroport în București, era sfârșitul lui august. Era aglomerat, iar eu băusem multe beri. Trei, poate patru. Stăteam în sala de aşteptare din aeroport, ameţită, nici eu nu mai ştiam de la ce, bere, arşiţă, de la el. Aveam o geantă voluminoasă pe umăr, care atârna greu. Stăteam printre oameni şi mă simţeam fericită. Poate un pic vulnerabilă, iar asta nu îmi plăcea deloc. În dreapta mea vorbea la telefon un tânăr cu nimic descriptibil în înfățisare și noi toți din jurul lui ascultam fără voie. Spunea cuiva că avionul de München aterizase şi apar primii călători. Zicea pe un ton afectat că se întorc fetiţele de la produs din Germania, că tocmai vede una şi arată ca o mătură. M-am uitat la cine se referă, era vorba de o femeie în jur de treizeci de ani care putea fi orice, putea avea orice meserie din lume. Eram conştientă de lipsa conceptului de spaţiu personal la conaţionalii mei şi de lipsa de respect pentru orice. Cinismul, sarcasmul, toată acea putreziciune interioară care acoperea sufletele ca modalitate de autoapărare. Ca iluzie de putere într-o țară a neputinței.

Continuare… 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s