Vreau să fiu câinele tău

Îi cade cerul în cap când îl vede stând în prag. Poartă o cămaşă cu carouri mici şi mărunte, iar un colţ de cămaşă îi atârnă afară din pantaloni. În braţul stâng, pe care venele stau să plesnească umflate, albastre, ţine geanta cu scule. Încheietura-i groasă susţine o mână mare, de bărbat obişnuit cu munca fizică.

El îi ia surpriza şi enervarea drept emoţie la vederea sa. A ştiut el! Simte cum un val de flăcări îi năpădeşte stomacul şi nu tocmai în sensul bun. Gheara aia îl ţine imobilizat până când fata spune cu o voce resemnată:
“Intră.”

Bărbatul îşi descalţă pantofii şi traversează holul. Fata îl conduce în bucătărie.
“Te-am deranjat?”, întreabă bărbatul în timp ce o altă idee îi încolţeşte în minte. Când a fost cu câteva luni în urmă să îi monteze la loc şina pe care era fixată perdeaua, casa strălucea de curăţenie, acum arăta de parcă nu era aşteptată sosirea nimănui.
“Nu, te aşteptam”, minte fata cu un zâmbet superficial care dispare instantaneu. Cum dracu’ reuşise să uite de programarea de azi? El trebuia să sosească la ora nouă la ea. Desigur.

O priveşte. Îl ia iarăşi valul acela de foc pe uscat şi neaşteptate, şi îi arde măruntaiele acea emoţie nefirească, negativă. Ce vrea de la el? E fardată, are ochii conturaţi cu negru şi buzele roşii. Nu-i poate oferi nimic din ce vrea ea. Ea e o tânără fată, el un bărbat dărâmat. Poartă pantaloni de piele, dar în picioare nu are nimic şi nu trece cu vederea faptul că oja roşie e sărită din loc în loc. Unghiile de la mâini sînt însă impecabile. Lungi, roşii, cu o formă perfectă. De ce vrea asta?

Fata îşi priveşte ceasul, îi aruncă lui o privire.
“Cât crezi că îţi ia să îmi repari scurgerea?”
“Nu ştiu. Trebuie să văd mai întâi despre ce este vorba.”

Fata îi deschide uşa dulăpiorului pe care stă chiuveta şi scoate cele două coşuri de gunoi dinăuntru. Apoi detergenţii şi o mică mătură cu un făraş. Uşa dulapului e pătată de urme de mâncare şi miroase neplăcut înăuntru. Zoaie s-au scurs pe uşiţă şi nimeni nu s-a deranjat să şteargă.
“Vrei o bere?”
“Nu ştiu. Nu ştiu dacă se cuvine.”

Fata îi deschide o bere şi i-o întinde. El întinde brusc braţul într-un gest pe care-l intenţionează şi degajat şi bărbătesc şi neglijent şi prea multe alte lucruri laolaltă aşa că îi atinge degetele, iar fata îl săgetează scurt cu privirea. Lui îi vine să intre în pământ. Atât de jenat şi stângaci nu s-a mai simţit de zeci de ani. Observase de ultima oară cum îl privise acea fată şi nu ştiuse cum să reacţioneze nici atunci.

Futu-i, îşi spune în gând fata. Băga-mi-aş. Perversul a venit aici să se fută. Îl studiază aşa cum stă el pe vine, privind ţevile care ies şi intră din şi în perete. Pielea feţei lui e gri şi subţire. Ridurile din jurul ochilor şi părul rar pe ţeasta rozalie şi pistruiată, mâinile acelea moi, cu carnea aceea flască, în ciuda mărimii şi volumului. În colţurile gurii are o spumă fină albă, ca o secreţie. Cămaşa cu carouri violet închis. Parcă are şi un miros, ceva, pe care nu îl poate descrie. A… frunze umede. Scârbos.

Îi scrisese nişte rime pentru fiul lui care făcuse cinci ani cu câteva luni în urmă, iar el îi reparase perdeaua. Aşa era în oraş la ei. Exista acest cerc de servicii şi contra-servicii. Eu îţi fac asta, tu îmi faci aia. Gratis. Serviciu contra serviciu. De exemplu, cutare are mere în curte, dar nu ştie să facă plăcintă, altul ştie să facă masaj, dar are nevoie de un baby-sitter pentru copii pentru o seară. Sau cutare are prea multă marmeladă şi are nevoie în schimb de ajutor la mate pentru fii-sa. Sau una spală geamuri contra lecţii de franceză. Eu îţi gătesc ţie, tu îmi speli mie.

Îl priveşte în timp ce el se pune pe meşterit. Clanc-clanc, metal pe metal, respiraţia lui. Fata îşi scoatehandy-ul din buzunarul de la spate. Trei mesaje.
“Sigur nu trebuie să fii undeva?”
“Nu, nu.”

Chiuveta e plină de farfurii cu resturi uscate de mâncare, pahare şi tacâmuri. Ce mai întreabă?! Dacă vrea să o şi fută pentru asta, e de acord. Să poată spăla din nou e tot ce vrea. La orice preţ.

“De ce porţi aia la gât?”, întreabă el. “Arată ca o zgardă de câine.”

Ea nu răspunde.

“E ultimul răcnet printre rockeri, sau ce? Sau eşti emo?”

Îşi atinge instinctual banda de piele din jurul gâtului.

“Poţi să-mi mai scrii nişte versuri?”
“Sigur, pentru ce ocazie?”
“Maică-mea. Face optzeci şi şapte săptămâna viitoare.”

Îşi priveşte ceasul din nou. Măcar s-a lămurit situaţia. Nu vrea nimic de la ea. Nu ştie cum ar fi reacţionat dacă ar fi atins-o un bărbat.

“Ce ştii să mai faci?”, continuă bărbatul fără s-o privească.
“Cânt la pian.”
“Din asta îţi câştigi existenţa?”
“Nu-mi câştig existenţa din nimic. Dorm toată ziua. Noaptea umblu de colo-colo.”

El tace şi îşi caută în geanta desfăcută o cheie. Ea îl studiază mai departe. Nu poate găsi nici un fel de simpatie pentru el. După patruzeci de ani, oamenii nu mai arată bine pentru ea, formele corpului nu mai sînt ce-ar trebui, totul arată la ei cum nu îşi doreşte să vadă. Poate mai devreme chiar, de la treizeci. Ea are douăzeci şi unul, acest bărbat probabil cincizeci şi ceva.

“Te-ai fardat aşa pentru mine?”

Ea râde enervată. Iată că a început, totuşi. Nu ştie cum ar reacţiona dacă ar atinge-o. N-are idee. Nu a făcut niciodată sex în adevăratul sens al cuvântului cu nimeni. Nu vrea să fie atinsă. Nu vrea să ştie cum este sexul, nu are nici o curiozitate în acest sens. Şi nu cu acest bărbat. E urât şi bătrân şi… transpirat. De ce transpiră în halul ăsta?

El se opreşte şi dă jumătate de bere pe gât pe nerăsuflate. Se lasă în genunchi, răsucit spre ea. O priveşte drept în ochi. Tac amândoi.

Ea nu vrea să fie atinsă de acest bărbat. Se gândeşte cu groază care ar fi probabilitatea să se întâmple aşa ceva. Tocmai a citit într-un ziar despre un bărbat de treizeci şi cinci de ani care a fost condamnat la doar doi ani şi jumătate după ce şi-a abuzat sexual ambele fete, pe vremea abuzului de patru şi respectiv şapte ani. Le mângâia în zona pubiană şi le punea şi pe ele să-l atingă. Le săruta acolo, apoi le punea să îl satisfacă pe el oral. Le dădea alcool. Era despărţit de mama lor şi avea dreptul la vizite din partea lor, ca părinte. Apoi a abuzat-o sexual şi pe prietena lor, fata prietenului lui cel mai bun, de unsprezece ani. Chiar şi când se uita la film, le punea să îl satisfacă oral. Iar când dormea cu ele în pat, făcea altele. Dar a primit doar doi ani şi jumătate, a scăpat uşor, lumea scapă uşor cu orice. Sau ăla care şi-a omorât de curând nevasta şi copii. Colcăie pământul de demenţi.

Bărbatul acesta, aici, care o întreabă dacă s-a fardat pentru el. Poate fi în stare de orice. Ar bate-o? Ar supune-o la perversiuni sexuale? I-ar tăia gâtul?

Iar ea are agăţat de cureaua de piele din jurul gâtului un lanţ cu două capete, care sînt prinse de inelele din sfârcuri. Când merge în club, ca în seara aceasta, îşi trage de lanţ câte un pic, câte un pic, până durerea devine insuportabilă. Face multe lucruri brutale cu corpul ei. Dar o priveşte doar pe ea. Nu vrea ca el s-o atingă, nu vrea ca el să-i descopere secretul.

“Sînt divorţat de patru ani”, spune el.

Grozav, ca şi cum ar interesa-o. Trage o gură din sticla ei de bere.

“Am fost împreună cu ea cincisprezece ani. A fost singura mea femeie.”

Fata dă din umeri.

“De atunci nici nu am mai fost cu vreo femeie.”
“Ai terminat?”

El se ridică şi dă drumul la robinet. “Tataaaa….”
“Când vrei poezia? Dacă ţi-o dau chiar mâine dimineaţă e okay? Ţi-o trimit prin e-mail.”

El se reaşează în genunchi şi îşi strânge lucrurile.

Fără să înţeleagă de ce simte un asemenea impuls, face un pas spre el şi îi aşează palma în creştetul capului.

El începe să plângă. Fata nu ştie ce să facă. Ar vrea să se îndepărteze de el şi să-şi renege gestul, în loc de asta, degetele i se strâng apucându-i părul. Îi face rău, simte asta. Simte oroare pentru ea, pentru acest bărbat, pentru viaţă, pentru lume. Pentru orice.

“Cam cum ai vrea să sune versurile?”

Vocea ei tremură. El nu poate răspunde. Întreabă orice, Christiane, întreabă orice, îşi spune cu silă şi jenă, dorind mai degrabă să dispară, nu tăcea, Christiane, vorbeşte, zi ceva, orice. NU TĂCEA. Nu liniştea asta.

O linişte oribilă ca o moarte care se scurge din pereţi, din porii lucrurilor, o linişte care pulsează de zgomote din vecini şi vocea egală a unei femei şi o maşină care parchează în faţă şi o picătură continuă din robinet pe o farfurie cu rămăşiţe de sos roşu în chiuveta ei, din casa ei, din oraşul ei… A înnebunit? Poate ar trebui să se oprească să ia cocaină. Poate ar trebui să se oprească să atingă acest bărbat străin care ar putea-o viola, ar putea-o face praf, ar putea-o tranşa, schingiui, orice i-ar putea face, dar nici măcar n-a ridicat braţele s-o cuprindă în jurul taliei sau să-i cuprindă picioarele aşa din poziţia în care stă în genunchi în faţa ei. Simte că lacrimile lui îi udă vârfurile degetelor de la picioare. Ce spectacol oribil!

“A fost o mamă bună… mama ta? Dacă tot vrei să-i scriu versuri…”
“Nu, oribilă. Şi-aşa a rămas”, zice bărbatul şi începe să râdă în hohote.

Se ridică, îşi scutură pantalonii cu mâna liberă, îşi trece braţul peste faţă, apoi o ia pe drumul pe care a venit. În uşă, se întoarce spre ea şi-i spune: “Orice ai nevoie, oricând. Nu mă deranjezi niciodată.”

Apoi fără să poată să se urnească din loc, găsind încă ceva de care să se agaţe, o întreabă:
“Unde vrei să te duc?”
“Iubita mea… Mă aşteaptă într-un club.”
“Okay.”

 

Text publicat la http://atelier.liternet.ro/articol/11819/Simona-Cratel/Vreau-sa-fiu-cainele-tau.html

Tradus in ceha: http://atelier.liternet.ro/articol/14342/Simona-Cratel-Jarmila-Horakova/Chci-byt-tvym-psem.html

http://icr.ro/praga/simona-cratel-vreau-sa-fiu-cainele-tau/cs

 

 

Cum să torturezi un bărbat. Ghid practic

Mai înainte de toate aş vrea să explic pe înţelesul tuturor că şi bărbaţii sînt totuşi fiinţe. În ciuda aparenţelor, au sentimente, trăiri interioare, ba chiar s-a dovedit ştiinţific că pot avea şi experienţe asemănătoare empatiei. Studiile de laborator efectuate pe subiecţi aleşi din toate păturile sociale indică o oarecare înrudire cu femeile, deşi datele exacte în favoarea acestei teorii sînt în anumite locuri confuze. De aceea recomand multă precauţie şi chiar respect pentru obiectul pe care-l alegeţi pentru a experimenta ceea ce voi descrie mai jos.

Recomand să întrebaţi mai întâi subiectul implicat dacă suferă de vreo slăbiciune a inimii, greutăţi de respiraţie, tensiune mare, gânduri nefireşti, ori crede în lucruri care nu sînt reale, dacă vede şi aude lucruri care nu există. Problemele de sănătate fizică vă vor mâna spre moderaţie, iar cele de natură psihică spre excese. Mai ales atenţie dacă este supraponderal. Tot din studiile efectuate rezultă că masculii umani au o sensibilitate a pielii asemănătoare cu rudele lor mai evoluate, femeile, şi că reacţionează aproape identic la stimuli precum frigul sau căldura, ori atingerea pielii. Deci nu vă jucaţi cu focul. Un bărbat mort e o victimă mai puţin.

Este nevoie de sinceritate, respect, spirit de răspundere, stil, da, chiar şi stil, pentru că poate dinafară nu arată bine ceea ce faceţi, dar în sine lucrurile se simt minunat, şi trebuie să vă abţineţi de la comentarii vulgare sau prosteşti, dar nu în ultimul rând este cerută multă tandreţe. Da, tandreţe. Trebuie să simţiţi o profundă legătură cu persoana torturată, să aveţi sentimente delicate şi profunde, să simţiţi o infinită afecţiune pentru el, iar asta să fie ceea ce vă pune cu adevărat în mişcare.

a) Palme peste faţă. Aici trebuie să aveţi grijă să nu-i ardeţi o labă peste ureche din greşeală să-i spargeţi timpanul. Ori să-i rupeţi nasul. Sau să-i scoateţi ochii. Nici dinţii din gură. Foarte importantă aici este totuşi protecţia ochilor, pentru că folosesc la percepţia vizuală. Dezavantajul de a nu a poseda doi ochi în cap este evident pentru toată lumea. Neapărat doi, căci la mamiferele bipede, procesul de evoluţie a decis că doi sînt ceruţi pentru supravieţuire. Acest tratament este recomandat la orice oră din zi, înainte de serviciu, după serviciu, în timpului serviciului, în vizite la prieteni, la cinema, la petreceri, la teatru, practic oriunde.

b) Bătaia cu bătătorul de covoare. Bun, veţi spune că nu mai există aşa ceva. Să daţi în el cu aspiratorul nu e recomandabil. Luaţi un ciomag, o bâtă, făcăleţul, o bucată de lemn, o nuia, o prăjină, ce vreţi. În zona pieptului aceste lovituri trebuiesc aplicate cu grijă. Dacă obiectul pe care-l folosiţi cântăreşte mult, există pericolul să-i rupeţi coastele. Rinichii trebuie evitaţi, de asemenea testiculele, deşi puteţi să-i ardeţi lovituri cu palma peste ele. Totuşi nu vă repeziţi în ele cu ciomagul. Reprezintă o zonă delicată. Procedura este de recomandat să aibă loc în privat, ca să evitaţi efectele legii.

c) Umilirea. Scopul urmărit aici este reducerea bărbatului la ceva mic, murdar, urât, inferior, un animal sau mai degrabă un obiect. Deci asemănător rolului femeii în societatea actuală. Umilirea, batjocorirea trebuie să fie echivalentul psihic al durerilor fizice, deşi e neplăcut, pentru că în comparaţie cu situaţia când vedeţi cu ochii dumneavoastră vânătăile şi sângele în cazul loviturilor aplicate corpului, efectele cuvintelor nu le puteţi vedea cu ochiul liber şi atunci nu ştiţi cât de departe puteţi merge sau nu. De aceea recomand măsură pentru că unii pot suferi răni serioase psihice şi ar putea să nu-şi mai revină niciodată. Ceea ce nu mai e amuzant. De ce să dai în cineva care e deja la pământ? Avantajos ar fi că asta nu lasă cicatrice, iar încărcătura sexuală e mare. De exemplu, pe lângă tratamentul pur verbal, îl puteţi pune să poarte haine de femeie, să spele podelele cu limba, să gătească dezbrăcat (mai ales dacă lucrează cu ulei încins, satisfacţiile ar putea fi mari). Ideea este să înţeleagă că există exclusiv doar pentru a fi folosit pentru satisfacerea nevoilor persoanei dominante, aceea fiind dumneavoastră.

Semne că ceea ce faceţi a luat-o pe un drum greşit sau că trebuie să vă opriţi:

1. Nu mai are putere să ţipe
2. Vă spune „mama o făcea mai bine”
3. Nu se mai ridică de pe jos

Ca să fie clar programul zilei, şi să se petreacă totul de comun acord cu tot respectul cuvenit, daţi-i în fiecare dimineaţă să completeze acest formular:

“Fata de pe coperta întâi” de Simona Cratel

Bettie îşi trăieşte public fanteziile secrete. Nu-i e ruşine de nimic.

E fericită când este fotografiată legată. Pare surprinsă inocent în ocupaţia ei obişnuită. Nimic deosebit în asta. Celelalte femei par forţate în fanteziile unui bărbat. Pe când Bettie forţează bărbaţii în fanteziile ei. Bărbaţii, căci unul singur nu foloseşte la nimic. Bettie deţine puterea sexuală. Şi o ştie.

Îi place. Se simte bine cu cine este. E sinceră, fericită, nu se teme de nimic.

Bettie n-a suferit niciodată din dragoste, căci a trăit fiecare moment fără memorie. Divorţat de cel de dinaintea lui. Divorţat de raţiune. Ea există doar în respectivul moment. Corpul ei şi mintea ei sunt în acelaşi loc. Egală sieşi. Există în prezent. Nu altundeva. Nu are trecut. Nu are viitor. Doar ştie să trăiască.

Bettie nu are nevoie de nimeni să se simtă împlinită. A, desigur, are nevoie de o mulţime de persoane care să-i satisfacă nevoile. Să-i stingă energia nesecată, sau măcar să încerce.

Bettie are nenumăraţi iubiţi deodată, pentru că un singur bărbat nu are cum s-o mulţumească. Bettie nu a gătit niciodată, căci nu e făcută pentru bucătărie. Acolo ajung doar femeile necalificate pentru sex. Pe când Bettie este regina.

Bettie nu a făcut copii şi nu a îmbătrânit niciodată. Nu s-a căsătorit, căci ştie prea bine ce efect are căsătoria asupra unei femei.

Are naturaleţea şi prospeţimea unei fetiţe care se joacă de-a oamenii mari. Plăcerea ei e pură. Dezbrăcată. Goală. Dar nu are aerul că ar fi goală. Nici măcar nu pare să înţeleagă conceptul de goliciune. Are aerul că este îmbrăcată în pielea asta catifelată, susţinută de muşchii rotunzi, cărnurile rotunde. Totul este de arătat. Nimic nu e intim. Este aşa cum e intenţionat să fie. Îi place să fie legată. Pentru că ea poate să fie tot ce este.

Ea nu a lucrat niciodată. Trăieşte pe yachtul din poză. Nu doarme, nu mănâncă, nu moare. La ea nu există „cum am iubit”, „cum mi-am făcut datoria”. Pentru că ea există. E reală. Cu confidenţă, cu încredere. Cu putere.

Buzele roşu aprins, bretonul negru. Silueta în formă de clepsidră, micuţa Bettie. Purtându-şi goliciunea ca pe o haină de lux. Aşa cum a fost creată. Are sâni şi vagin şi tot ce mai are o femelă. Dar nu suferă de pe urma nici uneia din mizeriile de a fi femeie. Femeia în stare pură.

Bettie pe un yacht, privind fericită în zare. Momentul acesta pare apogeul perfecţiunii. Goală, tolănită ca o pisică, sfidând gravitaţia. Parcă o auzi că toarce. Ştiu că nu este nimic acolo unde priveşte. Doar mare crudă, despuiată. Iar sclipirea sălbatică din ochi este acolo, zâmbetul ei dulce, siguranţa ei. Neruşinarea.

Bettie cu un bici în mână, în port-jartiere. Sigură de sexualitatea sa. Sinceră.

Celelalte femei au aerul că sunt folosite, în timp ce ei îi place ceea ce face. Se simte bine cu ceea ce este. E sinceră. Şi fericită. Şi obraznică.

*Bettie Page a fost o pin-up girl din anii 50. Când a pozat pentru fotografiile care au făcut-o faimoasă, trecuse deja de 30 de ani. S-a născut pe 22 Aprilie 1923 în Nashville Tennessee, USA.