“Dacă mă iubești”/ “Falls du mich liebst”

Dacă mă iubești

 

Dacă mă iubești, așa cum susții, lasă-mă să plec. Mi-am înfășurat corpul în jurul trupului tău, ți-am sărutat fruntea, ți-am așezat palmele peste ochi ca două petale. Te-am făcut grădină de flori. Ți-am construit grădină botanică. Am plantat flori în tine și le-am udat. Am fost grozavi împreună. Am fost atotputernici. Pentru zece secunde, lumea a fost a noastră. Zece secunde care-au ținut nouă luni. În nouă luni se poate naște un copil. Atâta a dospit povestea noastră. Copilul nostru este această amintire minunată. Am creat un copil frumos. Dezleagă-mă de ea. Ne-am făcut unul altuia cadouri de neînlocuit, eu ți-am făcut grădină, tu mi-ai făcut râu. Dintr-o lacrimă de-a ta, cu salivă și sânge, ți-ai umplut căușul palmelor, apoi ai făcut un mic lăcușor, ce s-a transformat în adevărat râu. Dacă mă iubești cu adevărat, redă-mi libertatea. Despică lanțul cu care mă ții lângă tine. Dacă mă iubești, încetează să spui că sunt a ta. Când iubești ceva, nu e al tău. Ce iubești, e deja pierdut. Spune-mi: Te iubesc, dar nu ești a mea. Spune-mi că mă iubești ca pe o zi frumoasă, ca pe o adiere de vânt. Ceva ce nimănui nu i-ar trece prin cap să țină lângă el și până și ideea i s-ar părea absurdă. Dacă mă iubești așa cum susții, ia-ți mâinile din jurul gâtului meu. Curând nu voi mai putea nici să țip.

 

Falls du mich liebst

Wenn du mich so liebst wie du behauptest, dann lass mich gehen. Ich habe mich um dich geschlungen, ich habe dich auf die Stirn geküsst, ich habe mit meinen Händen deine Augen bedeckt. Ich habe dich zum Erblühen gebracht. Ich habe dir einen botanischen Garten, mit viel Mühe errichtet. Ich habe tief in deinem Inneren Samen gepflanzt und mich so lange darum gekümmert bis daraus vollständige Blumen gewachsen sind. Wir waren wie für einander geschaffen. Zusammen waren wir den Göttern ebenbürtig. Für jene zehn Sekunden waren wir alleine auf der Welt. Eine Zeitspanne von zehn Sekunden die vom Anfang bis zum Ende hin neun Monate gedauert hat. Ebenso wie ein Kind neun Monaten braucht um vollständig geboren zu sein. So wuchs unsere Geschichte. Unser Kind als einzige wundersame Erinnerung an diese Zeit. Wir haben ein schönes Kind geschaffen. Binde mich davon los! Ich habe dir den Garten geschenkt, den du mit einem Fluss ergänzt hast. Gewachsen aus einer einzigen Träne. Ein Fluss genährt von Speichel und Blut. Wenn du mich wirklich liebst, wünscht du mir die Freiheit. Vernichte die Kette die mich zwingt neben dir zu verweilen! Falls du mich liebst, hör auf zu behaupten dass ich dir gehöre. Wenn du etwas liebst, ist es nicht allein deins. Was du liebst, ist bereits verloren. Sag mir dass du mich liebst aber ich nicht dir gehöre! Sag dass du mich so liebst, wie du einen schönen Tag mit warmen Wind lieben würdest. So wie einen Begriff den keiner besitzen kann. Wenn du mich wirklich so liebst wie du behauptest dies zu tun, hör auf meine Luft zu atmen. Bald bin ich nicht mal mehr in der Lage zu schreien.

În curând vom muri

Poate ești demonul altei persoane. Când stăm față în față pe scaunele alăturate cu frunțile lipite una de alta și ochii închiși și ne respirăm unul pe altul, uneori mă gândesc la asta, ba uneori exclam: Nimeni nu va ști cât ne-am iubit vreodată! Iar asta mă zguduie din temelii. Mă simt cutremurată că nimeni nu va ști, iar atunci în mine se dezlănțuie un țipăt. Nu-mi pot opri în gâtlej acest țipăt, e de neoprit, mă depășește, nu îl mai pot suprima, el urcă în mine cu viteză și urcă și urcă și urcă, iar eu mă cațăr pe el ca pe o scară spre cer, iar când mă aflu sus, ridic brațele și strig: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc… Apoi această mărturisire mă potolește, deschid ochii și îți văd ochii închiși, nasul, obrajii. Ridic mâna și te mângâi încet pe păr. Apoi cobor palma spre umeri și ajung la degetele tale, le presez de ale mele, tu deschizi ochii râzând și mă întrebi: De ce mă iubești? Iar eu râd de așa întrebare inutilă. Nu poate fi decât nonsens când răspunsul e acolo, când totul e acolo sub ochii tăi: pentru că am fost scrisă pentru tine, iar inima mea cunoaște ritmul inimii tale. Iar tu povestindu-mi despre un prieten de-al tău că este foarte zgârcit și că nu-l înțelegi, mi-ai spus: La ce bun, curând o să moară, vrea să ia banii-n mormânt? Iar eu am simțit din nou acel strigăt în gât, oameni buni, oameni buni, așteptați, stați puțin, am ceva de spus: cândva au fost doi oameni care s-au iubit. Iar aceia am fost noi. Eu n-o să iau această iubire-n mormânt.

http://www.ecreator.ro/proza/4597-in-curand-vom-muri.html

De ce nu mă căsătoresc cu tine/ Warum ich dich nicht heirate

De ce nu mă căsătoresc cu tine

Nu mă căsătoresc cu tine pentru că nu este natural să fii căsătorit. Nu mă căsătoresc cu tine pentru că nu știi să fii căsătorit și mi-ai mânca ficații. Nu înțelegi că oamenii se ceartă, se împacă, stau certați ani de zile, uneori nu fac sex unul cu celălalt vreme lungă, nu se pot ierta, nu vor să se vadă, nu se mai suportă, nu se privesc în ochi, apoi cândva se întorc unul la celălalt. Cât nu locuiesc cu tine în aceeași casă, ești suportabil, dar dacă n-aș pleca de lângă tine douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, ne-am ucide unul pe altul. Pentru că tu ești un despot al iubirii, vrei absolutism, mă devorezi, nu-mi dai pace, mă înghiți cu totul. Crezi că iubirea este când două persoane se contopesc una în alta, intră una în alta și nu mai știu care, cum, cine și când, crezi că e dragoste când două persoane stau să se privească în ochi în fiecare secundă. Mă obosești peste măsură. Aproape zilnic îmi spui că nu sunt romantică, iar eu fierb când aud asta, iar tu îmi spui: lovește, și întorci obrazul. Cine ți-a mai sărutat tălpile? Iar eu lovesc, iar tu ești uimit că o fac. Nu mă căsătoresc cu tine pentru că te-ai înroșit de nervi în restaurant că a dat cineva mâna cu mine. Mi-ai spus că nu are voie să facă așa ceva, iar eu ți-am spus că asta e în cultura ta, la mine e jignitor să nu o facă. Nu mă căsătoresc cu tine pentru că nu sunt sinucigașă. Nu pentru că ești cu șaptesprezece ani mai mic ca mine. Cu toate acestea, te iubesc la nebunie.

Warum ich dich nicht heirate

Ich heirate dich nicht weil es nicht natürlich ist verheiratet zu sein. Ich heirate dich nicht weil du nicht weißt wie es ist verheiratet zu sein und du mich die ganze Zeit quälen würdest. Du kannst nicht verstehen dass die Menschen sich streiten, sich wieder versöhnen, für Jahre zerstritten sind. Manchmal haben sie keinen Sex miteinander, sie können nichts verzeihen, sie wollen sich nicht sehen und können sich nicht mehr leiden. Und irgendwann ist doch der Zeitpunkt erreicht bei dem sie sich wieder versöhnen können. Solange wir nicht zusammen leben, kann ich dich ertragen. Jedoch wenn wir den ganzen Tag zusammen verbrächten, hätten wir uns schon längst getötet. Du bist der Alleinherrscher über die Liebe. Du bevorzugst die Diktatur. Du frisst mich auf, du lässt mir keine Ruhe, du verschlingst mich. Du glaubst Liebe bedeutet dass zwei Menschen verschmelzen und miteinander eins werden und wissen nicht mehr was um sie herum geschieht. Du glaubst dass es Liebe ist wenn sich zwei Menschen ständig in die Augen schauen. Du treibst mich an meiner Grenzen. So gut wie jeden Tag sagst du mir ich sei nicht romantisch und ich werde wütend. Du hältst mir die Wange hin und du sagst: Schlage mich! Wer hat dir die Fußsohlen noch geküsst? Ich schlage zu und verwundert stellst du dir die Frage warum ich das getan habe. Ich heirate dich nicht weil du rot geworden bist als ich im Restaurant jemandem die Hand reichte. Du hast gesagt dass er dies nicht dürfe. Daraufhin erwiderte ich dass dies vielleicht in deinem Land so sein mag, aber bei mir ist es beleidigend dies nicht zu tun. Ich heirate dich nicht, weil ich keinen Selbstmord begehe. Nicht weil du siebzehn Jahre jünger bist als ich. Trotz alledem liebe ich dich wie verrückt.

Noi suntem oameni puternici

Noi doi suntem oameni puternici. Când cad eu, mă ridici tu. Când cazi tu, sunt eu pentru tine acolo. Așa se face, adică e ca un făcut, noi doi ne împiedicăm în contratimp, tu și cu mine. Mâinile noastre sunt mereu înlănțuite la mijlocul distanței dintre noi, degete împletite, palme care se ating continuu, noi doi arătăm că există și așa ceva. Tu și cu mine. Cum, ce anume dovedim noi doi?! Dovedim că există oameni care se împiedică, își fac cucuie, își rup câte o mână, își scot câte un ochi, iar cu ajutorul celuilalt se ridică înapoi pe picioare și încep să râdă. Își lasă altă mână să crească, un nou ochi înmugurește la loc în orbită, cucuiele dau înapoi, totul e neted ca înainte, rănile se închid, cicatricele dispar.

Continuare…

Fluturi negri și sirene înecate/ Schwarze Schmetterlinge und ertrunkene Sirenen

Fluturi negri și sirene înecate

 

Habar nu ai. Pentru că eu nu îți spun și te las să nu mă vezi, să fiu lângă tine și să nu mă știi, căci asta mă ajută să pot pretinde că nimic nu este. Așa că n-ai știut de unde am venit, nu ai știut, așa că nu ai știut, în momentul în care ți-am întins mâna și ți-am spus că a sărit uleiul încins, iar tu mi-ai luat mâna și ți-ai sărutat vârful degetului arătător, apoi ai depus sărutul pe bășica uriașă, așa că n-ai știut că de furie am băgat mâna într-o tigaie încinsă. M-ai dojenit, așa ceva trebuie să doară. Iar eu ți-am spus că nu se compară cu ce ai tu pe corp. M-ai privit în ochi și ai tot spus iritat pentru că neg: Ai ceva azi, e ceva cu tine. Iar eu am bălmăjit că sunt obosită. Că n-am dormit bine, așa neștiind de unde vin, m-ai văzut privindu-te șocată. Căci eu veneam de unde veneam, iar noi am pășit împreună într-o cameră plină de fluturi dintr-o grădină botanică, iar primul lucru care s-a întâmplat, un fluture uriaș negru a venit și s-a așezat pe umărul tău stâng. Nici nu m-am gândit să scot aparatul foto și să-ți fac o poză. Te-am privit efectiv în plin șoc. Așa ceva nu se poate! Am văzut o mulțime de lucruri, dar nu așa ceva. Am văzut lucruri, dar niciodată nu te-am văzut pe tine cu un fluture pe umăr. Pentru că din marea de tristețe am ieșit la suprafață să te respir, am stat în plin șoc, privindu-te înmărmurită. Căci eu am fost la expoziția de fluturi vii din București cu ani în urmă, am fost și la cea din Praga, iar acum abia intrasem, iar pe umărul tău s-a așezat un uriaș fluture negru. Te văd în fotografia de la mine din cap: tu nu te miști, cu coada ochiului îl percepi, stai așa, iar eu te privesc cu transformări uriașe în mine. Mă holbez la tine incredulă. O femeie înecată din adâncul meu abisal, oceanic, întunecat ca fierea, dens, mâlos, tulbure, a ieșit la suprafață și a reînceput să respire, tușindu-și plămânii, gata să-i scuipe, dar în viață. Erai atât de frumos cu fluturele acela uriaș pe umăr, erai atât de frumos. Iar când s-a ridicat și a zburat mai departe, am știut că aceasta va fi imaginea care mă va adormi în fiecare seară cu un zâmbet indescriptibil pe față, că voi dormi, și voi visa, și voi trăi. Am știut totul despre fluturi și sirene și imagini care nu se mai șterg. Am crezut din nou în tine.

 

Schwarze Schmetterlinge und ertrunkene Sirenen

 

Du hast keine Ahnung. Ich sage es dir nicht und ich lasse nicht zu dass du mich siehst, ich stehe neben dir aber du weißt nicht wer ich bin, denn das hilft mir zu behaupten, dass ausblenden zu können was Wirklichkeit ist. So kam es dazu dass du nicht wusstest woher ich herkam, du wusstest es nicht, so konntest du es nicht wissen, in dem Moment wo ich dir meine Hand hingestreckt und dir gesagt habe dass das heiße Öl aus der Pfanne gespritzt hat, und du nahmst meine Hand und du hast die Spitze deines Zeigefingers geküsst und du hast mit ihm die Brandblase berührt, so konntest du nicht wissen dass ich Meine Hand, aus Wut in heißes Öl gelegt habe. Du hast mich geschimpft, so was müsse sehr wehtun. Ich erwiderte, dass dies nicht so etwas sei, das man mit dem was du an Verletzungen an deinem Körper hast, vergleichen könne. Du hast mir in die Augen gesehen, voller Wut darüber dass ich alles bestreite: Mit dir stimmt heute was nicht. Und ich sagte nur dass ich müde sei. Dass ich nicht gut geschlafen habe, nicht wissend wo ich herkommen mag, du sahst wie ich dich schockiert ansah. Ich komme von dort wo ich halt herkomme, und wir traten in ein Zimmer voller Schmetterlinge ein, kurz darauf kam es dazu dass ein großer schwarzer Schmetterling sich auf deine linke Schulter setzte. Ich habe keine Sekunde darüber nachgedacht meinen Fotoapparat herauszunehmen und von dir ein Foto zu machen. Ich habe dich schockiert angesehen. So etwas kann nicht sein! Ich sah viele Dinge, jedoch ist das was ich in diesem Moment gesehen habe einmalig gewesen. Ich sah viele Dinge, jedoch habe ich dich nie mit einem Schmetterling auf der Schulter gesehen. Weil ich das Meer aus Traurigkeit überwunden habe um dich zu atmen, war ich wie eingefroren als ich dich gesehen habe. Ich bin auf bei einer Ausstellung von lebenden Schmetterlinge in Bukarest und Prag gewesen, und schon jetzt kurz nachdem wir eintraten hat sich ein riesiger, schwarzer Schmetterling auf deine Schulter gesetzt.

Ich sehe dich wie in einer Fotographie: du bewegst dich nicht, du siehst ihn aus dem Augenwinkel an, und ich sehe dich mit veränderten Emotionen an. Und ich starre dich an. Eine ertrunkene Frau, hervor kriechend aus meinem Seelischen Abgrund, aufsteigend an die Oberfläche erreichte das unmögliche, sie konnte wieder atmen. Du sahst so schön aus mit dem schwarzen Schmetterling auf deiner Schulter, du sahst wundervoll aus. Doch als er sich aufstellte um wegzufliegen, wusste ich dass dies das eine Bild, das sich in meinem Kopf eingespeichert hatte sei und an das ich mich jede Nacht erinnern werde. Ich werde schlafen. Ich werde träumen. Ich werde leben. Ich habe alles gewusst, sei es über Schmetterlinge oder Sirenen oder handle es auch von Bildern die sich nicht löschen lassen. Ich habe meinen Glauben an dich wieder entdeckt.

Știu unde te duc și lasă-mi părul în pace/ Ich weiß wo ich dich hinbringe, und lass meine Haare in Ruhe

 

Știu unde te duc și lasă-mi părul în pace

 

Până-nfloresc cireșii, merii, până dă liliacu-n-floare, narcisele, zambilele explodează în câmpuri de verde expunându-se în soare, până voi putea să te duc să-ți prezint personal toate lalelele negre în Grădina Botanică, magnoliile îmbătătoare și lebedele indolente în parcul Nymphenburg, da, până atunci, știu unde mergem. Vai mie, ce o să-ți placă, soarele meu, poate nu la fel ca atunci când mâinile noastre se încurcă unele de altele printre cearșafuri proaspete mirosind a flori inexistente, chimicale de la magazin, imagini despre flori imaginare, vise chimice cu magnolii și lebede și miros de liliac. Când mâinile noastre n-au loc unele de altele și cu lăcomie ne încălcăm spațiul privat, poate nu ca atunci când ne răpim unul altuia respirația, hulpavi, poate nu ca atunci când ne violăm intimitatea unul celuilalt cu palme trecute peste piele și unghii îngropate în carne ca să ne oprim și să repetăm împreună ca la grădiniță că noi doi nu ne lovim, nu ne mușcăm și nu ne zgâriem, dar mai ales nu ne batem. Degete trecute prin păr ca să iasă de partea cealaltă cu smocuri de păr, nesfârșitele scuze, ah, păi da, părul creț nu se mângâie așa. Mângâi doar din afară, rămâi la distanță, nu-ți treci degetele prin el, părul meu nu este făcut să-și treacă nimeni degetele prin el, încetează cu părul meu. Nici părul tău nu este făcut să-și treacă cineva degetele prin el. Tu gel, eu spumă pentru păr creț, fiecare cu părul lui, ai înțeles? Încă o regulă, nu ne batem, nu ne mușcăm, nu ne zgâriem, dar mai ales: fiecare cu părul lui. Părul meu este mereu al meu, părul tău este mereu al tău. Ne aparținem până la păr. Dar ce-o să-ți placă, lumina mea, ce o să-ți placă locul în care te duc. Se fac șase luni, de aceea vom face ceva frumos împreună, vom sărbători. Zici că nu sunt romantică, mi-ai spus să-ți scriu lucruri frumoase, demne de îndrăgostiți, nu să te-ntreb ce-ai mâncat azi, dacă ai dormit bine, dacă te doare ceva, astea nu sunt lucruri romantice. Dar asta doar pentru că tu nu înțelegi romantismul. Va veni o zi în care vei înțelege că atunci când cuiva îi pasă dacă ai mâncat este tot ce i se poate oferi unui om mai bun. Tu vrei să fie ca atunci când mi-am rupt din carne un buchet de trandafiri și i-am împrăștiat peste tot în baie. Iar cada cu spumă și lumânări pe margine ne aștepta. Tu vrei ca atunci, dar vai ce-o să-ți placă acum, ce-o să-ți placă, știu unde te duc. Și știu ce-o să mai rup din mine.

 

Ich weiß wo ich dich hinbringe, und lass meine Haare in Ruhe

 

Bis die Kirschbäume und die Apfelbäume blühen, bis der Flieder Strauß blüht, und die Narzissen auf den grünen Feldern, in der Sonne badend, anfangen zu sprießen. Bis zu dem Moment wo ich dich in den Garten hinführe und dir die schwarzen Tulpen persönlich vorstelle.  Der intensive Geruch der Magnolien und die Schwäne die träge und lustlos  im Park vor sich hin stolzieren. Zumindest bis dahin weiß ich wohin wir gehen. Du wirst sehen, mein Lieber, es wird dir gefallen. Vielleicht nicht so wie als wenn, sich zwischen stark wohltuend riechender Bettwäsche, unsere Hände sich gegenseitig im Weg stehen. Chemikalien aus dem Supermarkt, Bilder von nicht existierenden Blumen, chemische Träume, handelnd von Magnolien, Schwänen und einem in der Luft liegenden Fliedergeruch. Wenn unsere Hände sich im Weg stehen und uns aus Lust die gegenseitige Privatsphäre verletzen, vielleicht nicht so wie wenn wir uns gegenseitig die Luft stehlen, lustvoll, vielleicht nicht so wie wenn wir unsere Privatsphäre missbrauchen. Mit unseren Händen die Haut streicheln und uns mit unseren Fingernägeln ins Fleisch schneiden. Dies alles nur damit wir anhalten und wir uns wie im Kindergarten sagen dass wir uns weder beißen noch kratzen und schon gar nicht schlagen. Du reißt meine Haare aus wenn du mit deinen Fingern durch meine Harre fährst, zu viele Entschuldigungen darüber, dass man lockige Haare so nicht streichle. Man streichle sie nur von außen, bleibe fern. Mein Haar ist nicht dafür gedacht dass man mit den Fingern durch fährt. So lasse meine Haare in Ruhe. Du Gel und ich Haarschaum. Hast du verstanden?  Hier noch eine weitere Regel: Jeder mit seinen eigenen Haaren!!

Meine Haare sind nur für mich bestimmt, deine nur für dich. Wir gehören zusammen aber unsere Haare nicht. Was wird dir gefallen mein Sonnenschein, wird dir der Ort gefallen zu dem ich dich hinführe. Bald werden es 6-Monate, das heißt wir werden etwas Schönes zusammen unternehmen, wir werden feiern. Du sagst ich wäre nicht romantisch, du sagtest mir ich solle dir schöne Sachen schreiben, so wie es verliebte machen. Du sagst ich solle damit aufhören dich danach zu fragen ob es dir gut geht, ob und was du heute so alles gegessen hast, wie du geschlafen hast, denn dies sei genau eben nicht romantisch. Das alles nur weil du nicht verstehst was romantisch sein wirklich bedeutet. Es wird der Tag kommen wo du verstehen wirst, dass es wichtig ist wenn sich eine andere Person um dich kümmert, dass dies schön sei, eines der romantischten Sachen der Welt. Du  willst dass es so wie damals ist als ich noch einen Rosenstrauß von meinem Leibe gerissen habe und dessen Blüten überall im  Bad verteilt habe. Und die Badewanne voller Schaum und an dessen Rande mit Kerzen geschmückt wartete auf uns. Du willst, dass es so wie früher ist,  du ahnst nicht wie sehr es dir gefallen wird, ich weiß wo ich dich hinbringe. Ich weiß was ich dafür opfern würde.

Arc de triumf/ Arc de Triomphe

Arc de triumf

Arcurile obraznice ale buzelor tale îmbinându-se în colțuri, anunță probleme, ori binele în revărsare, ori nopți nedormite, fără cruțare pentru ceilalți. Arcul de sus, strâns, obraznic, este o ofensă. El este cel periculos. De acolo vine sentința. Sentințele curg. Mă înfurii, îți spun. Mă înfurii! Cuvintele scapă printre arcele buzelor tale cu o nestăpânire zăludă, iar eu îți amestec picăturile de furie în ceai. Cu mult zahăr. Mult, mult de tot. Arcurile buzelor tale aduc război sau pace, război și pace. Vrei să scapi de mine, îmi spui. Nu, tu vrei să scapi de mine, îți replic eu. În realitate ar trebui să scăpăm unul de celălalt cât mai repede. Dar suntem prea slabi amândoi. Nu puternici destul. Arcul de jos al buzelor tale este pașnic. Este voluptuos, este bogat în erotică. Bun de mușcat. Ca dintr-o felie de măr. Miroși a măr. Sau mi se năzare. Cu tine nimic nu e sigur. Ce e realitate, ce e minciună. Cine ești, de unde vii. O nălucă superbă într-o noapte densă cu lună plină și țipete de spaimă din cotloane de pădure și din ierburi înalte și din minți întinse la maxim, gata de rupere în fâșii subțiri și inutile, care se topesc precum gheața. Arcul de jos și arcul de sus. Zahăr și măr și noapte de vară și râs nebunesc, care mă umple, mă umple de bucuria ta când râzi. Iubire, buzele tale sângerează de la privirea mea. Iubire, te jur nemuritor.

Arc de Triomphe

Die Bögen deiner Lippen, frech, am Rande zusammenfließend,  geben eine Vorhersage für Probleme, ein Überschuss guter Zeiten oder schlaflosen Nächten, gnadenlos für andere. Der Bogen von oben, dicht und frech, ist eine Beleidigung. Er ist sehr gefährlich. Von dort kommt das Urteil. Die Sätze fließen. Ich werde wütend, sage ich. Ich werde wütend! Die Worte entkommen deinen Lippen hemmungslos, und ich mische tropfen dieser Wut in deinen Tee. Mit viel Zucker. Viel, viel Zucker. Die Bögen deiner Lippen können entweder zum Untergang oder zur Auferstehung führen, oder sogar beides zu selben Zeit. Du willst mich loswerden, sagst du mir. Nein, du willst mich loswerden! erwidere ich. In Wirklichkeit ist es so, dass wir beide so schnell wie möglich voneinander getrennt werden sollten. Aber wir beide sind zu schwach. Nicht stark genug. Deine Unterlippe ist ruhig. Sie ist sinnlich, ist reich an Erotik. Zum Anbeißen. Wie bei einem Stück Apfel. Du riechst nach Apfel. Oder es scheint es mir nur so. Bei dir kann man sich nie sicher sein, ist es eine Lüge, oder doch die Wirklichkeit. Wer bist du, woher kommst du? Ein hervorragender Geist in einer dunklem Nacht des Vollmonds mit Schreie des Entsetzens aus dem Wald und vom hohen Gras und von ausgebreiteten Gedanken ausgestreckt, bereit um in dünne Streifen gerissen zu werden, die wie Eis schmelzen. Oberer Bogen, Unterer Bogen. Zucker, Apfel und eine Sommer Nacht mit verrücktem Lachen, das mich immer dann mit Freude erfüllt wenn du lachst. Mein Lieber, deine Lippen bluten von meinen Anblick. Mein Lieber, ich schwöre darauf dass du Unsterblich bist.

M-ai întrebat de ce te iubesc/ Du hast mich gefragt, warum ich dich liebe

M-ai întrebat de ce te iubesc

Iar eu ți-am răspuns că te iubesc pentru că sunt nebună. Dar tu știi că eu nu sunt nebună. Te-ai uitat la mine ironic, plus că imediat ai sărit, adică nu sunt un bărbat bun? Doar o femeie nebună m-ar iubi? Te-am asigurat că ești cel mai bun. Apoi eu la rândul meu știu că nu sunt nebună. Sau poate că sunt. De o nebunie frântă și mută, iar tu ești lumina mea. Te iubesc pentru că altfel mi-ar fi dor de umărul tău drept. Sunt condamnată la iubire de umărul tău drept. Pe umărul tău drept trebuie să se odihnească sânul meu când te îmbrățișez din spate. Umărul tău perfect, acoperit de piele brună. Mi-ar fi dor de gelul tău din păr dacă nu te-aș iubi. Dacă nu te-aș iubi, mi-ar lipsi cu adevărat. Cred că mi-aș cumpăra cutii cu gel și aș umple pivnițe și cămări cu ele și aș sta așa ca proasta gândindu-mă la tine, întrebându-mă de ce nu te iubesc. Aș fi săracă dacă nu te-aș iubi și mult mai tristă. Te iubesc pentru că am văzut lumina din tine, și chiar dacă nu îmi este destinată mie, îmi doresc să nu se stingă. Aș ține-o în palmă, aș hrăni-o cu suflarea mea, cu lumina ochilor mei, cu carnea mea. Aș menține-o aprinsă. Oricui i-ar fi ea adresată, mai întâi m-a salvat pe mine. Te iubesc pentru că ești îngerul trimis mie ca răspuns al unei rugi pe care nu am făcut-o niciodată, de către un Dumnezeu pe care nu îl am.

 

Du hast mich gefragt, warum ich dich liebe

Ich habe dir geantwortet, ich liebe dich, weil ich verrückt bin. Aber du weißt, dass ich nicht verrückt bin. Du sahst mich an, ironisch, hast erwidert: Bin ich denn kein guter Mann? Würde mich nur eine verrückte Frau lieben? Ich versicherte dir, dass du der beste seist. Ich alleine weiß, dass ich nicht verrückt bin. Oder vielleicht bin ich es doch, wer weiß? Von einer verstohlenen, stummen Verrücktheit, und du bist mein Licht. Ich liebe dich, weil ich sonst deine rechte Schulter vermissen würde. Ich bin dazu verdammt deine rechte Schulter zu lieben. Wenn ich dich von hinten umarme muss sich meine Brust auf deine rechte Schulter ausruhen. Deine perfekte, mit brauner Haut überzogene, Schulter. Wenn ich dich nicht lieben würde, würde mir das Gel in deinen Haaren fehlen. Wenn ich dich nicht lieben würde, würde ich es wirklich vermissen. Ich vermute, dass wenn ich dich nicht lieben würde, ich mir tonnenweise Gel kaufen würde und dieses überall, in jeden freien Räumen des Hauses aufbewahren würde.  Ich könnte mich dort wieder finden, mich fragend wieso ich dich nicht liebe. Ohne die Liebe zu dir, wäre ich arm, und viel trauriger. Ich liebe dich, weil ich das Licht in dir gesehen habe, und auch wenn es mir nicht bestimmt ist, möchte ich dass es nicht erlischt. Ich würde es in meiner Handfläche halten, ich würde es mit meinem Atem füttern, mit meinem Augenlicht, mit meinem Fleisch. Ich würde darauf achtgeben. Das Licht darf nicht ausgehen. Für wen auch immer dieses Licht bestimmt ist,  es hat mich zuerst gerettet. Ich liebe dich aus dem Grund, weil du der eine Engel, der die Antwort auf mein nie ausgesprochenes Gebet zu einem von mir nicht anerkannten Gott  bist.

“Tu și cu mine în soare”/ “Du und ich in der Sonne”

Tu și cu mine în soare
Râzând. Când nu râdem, ne certăm. Și ne certăm și ne certăm, apoi izbucnim în râs, de parcă cearta ar fi un mod de a ne pregăti să râdem. Iar tu te rușinezi din nou: Ne privește toată lumea! Iar eu spun: Lasă-i să se uite! Iar soarele ridică orașul de la pământ, orașul levitează, nu mai este orașul greu care apasă în jos pe care îl știm. Strada este un pic mai sus decât o știm noi, clădirile sunt mai sus, copacii ating norii, iar noi prindem soare în palme. Tu râzi și când râzi inima mi se mărește, pot simți asta, este un fenomen medical nemaiîntâlnit, iar pulsul îmi crește. Dar nu pot tot timpul să îți spun dă-mi mâna, cum fac de obicei acasă. Atunci este ușor să îți iau mâna și să ți-o așez pe pieptul meu, iar tu să exclami: Dumnezeule! Fac asta ca să nu uiți niciodată. Îți dau o unitate de măsură. Următoarele tale femei vor avea de luptat cu imposibilul. Impun un standard greu de atins. Mi-este milă pentru ele. Iar soarele ne umple pe amândoi, pot simți asta. Te simt blând azi, nu așa înnebunit de viață, râsul tău este cum e pulsul mărit la mine. Îți simt râsul ca pe o unitate de măsură. Tu îți verși mâncarea pe haine, te superi singur pe tine ca un copil, nu mai vrei să mănânci, lași jumătate de porție în farfurie, eu nu mă ofer să termin pentru că este cu carne și plecăm să râdem în altă parte. Te sorb din ochi și îți simt râsul cu sufletul, impunând un standard imposibil de atins pentru viitorii mei bărbați. Orașul levitează.

Du und ich in der Sonne
Lachend. Wenn wir nicht lachen, streiten wir. Dann streiten wir und lachen wieder, als ob der Streit eine Vorbereitung auf dieses Lachen wäre. Du schämst dich wieder: Jeder sieht uns an! Und ich erwidere: Lass sie ruhig! Sollen sie uns halt ansehen! Es scheint so als würde die Sonne die Stadt von der Erde abheben lassen. Die Stadt schwebt. Die Straße ist ein wenig höher als wir wissen, die Gebäude sind höher, die Bäume berühren die Wolkendecke, und wir fangen mit unseren Händen die Sonne. Du lachst und wenn du lachst weitet sich mein Herz, ich kann es fühlen, es ist ein noch nie da gewesenes medizinisches Wunder. Mein Herz schlägt schneller. Aber ich kann dir nicht sagen dass du mir deine Hand reichen musst, wie ich es dir zu Hause sage. Denn dort ist es einfach deine Hand zu nehmen und sie auf meine Brust zu legen. Dann schreist du: O, mein Gott! Ich mache dies damit du es nie wieder vergießt. Ich setze einen Maßstab. Deine zukünftigen Geliebten werden kämpfen müssen das erlangen zu können das sie niemals schaffen werden. Ich habe Mitleid mit ihnen. Und die Sonne erfüllt uns beide, ich kann es spüren. Heute bist du gütig, voller Freude. Für einen Moment das Leben ist nicht mehr so schwer. Dein Lachen ist Synchron meines Pulsschlages. Dein Lachen ist für mich wie eine Maßeinheit. Du schüttest essen über deine Klamotten. Du ärgerst dich über dich selbst wie ein Kind, du lässt die Hälfte deines Essens im Teller. Ich biete mich nicht an, dein Essen fertig zu essen, weil Fleisch enthalten ist und wir stehen auf und gehen lachend woanders hin. Ich schaue dir mit Liebe in deine tiefen Augen und ich kann mit meiner Seele dein Lachen spüren, einen unmöglichen Standard setzend für meine zukünftigen Männer. Die Stadt schwebt.